Bosworth Toller's

Anglo-Saxon

Dictionary online

þingere

  • noun [ masculine ]
Dictionary links
Grammar
þingere, es; m.
an advocate, intercessor
Show examples
  • Þingere

    advocatus,

      Wrt. Voc. ii. 99, 39.
  • Ðingere, 4, 48:

    interventor,

      Rtl. 79, 36.
  • Beón ðingere for óðerra scylde

    intercessor fieri pro culpis aliorum,

      Past. 10; Swt. 63, 20.
  • Ðæs wordes (

    Paraclete

    ) andgit is swá mon cweþe þingere,
      Blickl. Homl. 135, 33.
  • Ðæt heó ús sý niilde þingere wið úrne Drihten,

      159, 33.
  • Ic beó eówer þyngere tó Gode,

      Shrn. 155, 2: Homl. Ass. 137, 701.
  • Mid ða gife his ðingeres

    gratia suo intercessori,

      Bd. 4, 29; S. 608, 3.
  • Mid þingere cum advocato, Wrt. Voc. ii. 79, 56:

    advocato, interpellatore,

      Hpt. Gl. 466, 72.
  • Hí noldon nǽnne þingere sécan

    defensorum operam repudiarent,

      Bt. 38, 7; Fox 210, 13.
  • Ða þingeras (

    oratores

    ) þingiaþ nú ðǽm ðe læssan þearfe áhton, Fox
      208, 25.
  • Þingeras wið Drihten,

      Cod. Dip. Kmbl. i. 114, 18: Wulfst. 240, 10.
a priest, who in his office intercedes for the people. v. þingian, 1 a
Show examples
  • Preóst vel þingere

    clericus,

      Wrt. Voc. i. 42, 24.
Etymology
[O. Frs. thingere: O. H. Ger. dingari advocatus.]
Similar entries
v. cyrc-, fore-, ge-þingere.
Linked entries
v.  cyrc-þingere.
Full form

Word-wheel

  • þingere, n.